Coroana Regatului Poloniei

Istoria Poloniei
	Până în 966; 966–1385; 1385–1569; 1569–1795; 1795–1918; 1918–1939; 1939–1945; 1945–1989; 1989-până azi
	Alte subiecte
	Cultura; Demografia (Evreii); Economia; Politica (Monarhii și Președinții); Armata (Războaiele); Modificările teritoriale (Al doilea război mondial)

Korona Królestwa Polskiego

←

1386 – 1795

→


Drapel	Stemă

Localizare

Limbă

Guvernare

monarhia ereditară
monarhie electivă
monarhie constituțională

Istorie

Economie

Monedă

zlot polonez
groschen[*]

Coroana Regatului Poloniei (în poloneză Korona Królestwa Polskiego; în lituaniană Corona Regni Poloniae) a fost un concept politic și juridic format în secolul al XIV-lea în Regatul Poloniei, asumând unitatea, indivizibilitatea și continuitatea statului polonez. Sub această idee, statul nu mai era privit ca proprietate patrimonială a monarhului sau a dinastiei, ci a devenit un bun comun al comunității politice a regatului.^[1] Această noțiune a permis statului să mențină stabilitatea chiar și în perioadele de interregnum și a deschis calea spre un sistem politic unic în Polonia, caracterizat printr-un parlament nobiliar și alegerea liberă a monarhului.^[2] În plus, conceptul de Coroană s-a extins dincolo de granițele existente, afirmând că teritoriile pierdute anterior îi aparțineau încă de drept.^[3] Termenul Coroana Regatului Poloniei se referea și la toate ținuturile aflate sub stăpânirea regelui polonez. Această semnificație a devenit deosebit de semnificativă după unirea cu Marele Ducat al Lituaniei, când a început să fie folosit în mod obișnuit pentru a desemna partea poloneză din Uniunea statală polono-lituaniană.

Ideea Coroanei în Europa Centrală a apărut pentru prima dată în Boemia și Ungaria, de unde modelul a fost preluat de regii Ladislau cel Scurt (Władysław I Łokietek) și Cazimir al III-lea cel Mare pentru a le întări puterea. În timpul domniei lui Ludovic cel Mare în Polonia, care și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Ungaria, precum și în timpul interregului după moartea sa și a regenței în timpul minorității fiicei sale Jadwiga, ideea a fost adoptată de domnii regatului pentru a-și sublinia propriul rol de coresponsabil pentru stat.^[4]

Uniunea de la Krewo

Articol principal: Uniunea de la Krewo

Uniunea de la Krewo a fost un set de acorduri prenupțiale încheiate la Castelul Kreva la 13 august 1385, între Marele Duce Lituanian Jogaila și domnii polonezi, care îi ofereau mâna reginei Jadwiga Andegaweńska a Poloniei.^[5] Odată ce Jogaila a confirmat acordurile prenupțiale la 14 august 1385, Polonia și Lituania au format o uniune personală. Acordurile au inclus adoptarea creștinismului și repatrierea pământurilor pierdute de Coroană.

Uniunea de la Lublin

Articol principal: Uniunea de la Lublin

Uniunea de la Lublin a creat statul unic al Uniunii polono-lituaniene la 1 iulie 1569, cu o uniune reală între Coroană și Marele Ducat al Lituaniei. Înainte de acest eveniment, Coroana Regatului Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei aveau doar o uniune personală. Uniunea de la Lublin a făcut din Coroană o monarhie electivă; aceasta a pus capăt dinastiei Jagiellone odată ce Henric de Valois a fost ales la 16 mai 1573 ca monarh.

La 30 mai 1574, la două luni după ce Henric de Valois a fost încoronat rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei la 22 februarie 1574, a fost numit rege al Franței și a fost încoronat rege al Franței la 13 februarie 1575. A părăsit tronul Coroanei la 12 mai, la două luni după ce a fost încoronat rege al Franței. Anna Jagiello a fost aleasă după el.

Constituția de la 3 mai 1791

Articol principal: Constituția de la 3 mai 1791

Constituția poloneză de la 3 mai 1791 (în poloneză Konstytucja Trzeciego Maja; în lituaniană Gegužės trečiosios konstitucija) este în general cunoscută ca prima constituție națională a lumii moderne din Europa și a doua din lume după constituția Statelor Unite.^[6]^[7]^[8]

Constituția a fost creată cu scopul de a repara unele deficiențe politice vechi ale Uniunii Polono-Lituaniene și ale sistemului său tradițional al „Libertății de Aur”, care dădea drepturi și privilegii disproporționate nobilimii. Constituția a introdus egalitate în drepturi politice între orășeni și nobilime și i-a pus pe țărani sub protecția guvernului, ameliorând cele mai rele abuzuri asupra iobagilor. Constituția a abolit unele instituții parlamentare dăunătoare, ca liberum veto, care la un moment dat făcea ca sejmul să fie la mila oricărui deputat care dorea, sau care era mituit de o putere străină, să respingă legile adoptate de acesta. Constituția încerca să înlocuiască anarhia existentă și întreținută de unii dintre magnații țării cu o monarhie constituțională mai democratică.^[9] Adoptarea constituției a provocat ostilitatea vecinilor: în Războiul de Apărare a Constituției, Uniunea a fost trădată de aliatul său prusac, Frederick Wilhelm al II-lea, și învinsă de Imperiul Rus al Ecaterinei a II-a aliată cu Confederația Targowica, o coaliție de magnați polonezi și nobili fără pământ care se opuneau reformelor ce le-ar fi slăbit influența. În ciuda înfrângerii Uniunii și a celei de-a doua împărțiri a țării, Constituția din 3 mai a influențat viitoarele mișcări democratice din lume. După dispariția Republicii Poloneze în 1795, a rămas un reper al luptei pentru restaurarea suveranității și unității Poloniei.^[10]

Note

^ Frost 2015, p. 15.
^ Frost 2015, p. 14.
^ Frost 2015, p. 12.
^ Frost 2015, p. 11-22.
^ Frost 2015, p. 49.
^ John Markoff descrie răspândirea constituțiilor naționale moderne ca piatră de hotar a democrației și afirmă că „prima țară europeană care a urmat exemplul american a fost Polonia în 1791.” John Markoff, Waves of Democracy, 1996, ISBN 0-8039-9019-7, p.121.
^ Blaustein, Albert (1993). Constitutions of the World. Fred B. Rothman & Company.
^ Isaac Kramnick, Introduction, Madison, James (1987). The Federalist Papers. Penguin Classics. ISBN 0-14-044495-5. Parametru necunoscut |autorlink= ignorat (ajutor)
^ George Sanford^⁠(d), Democratic Government in Poland: Constitutional Politics Since 1989, Palgrave, 2002, ISBN 0-333-77475-2, Google print p.11
^ Hugo Kołłątaj^⁠(d) și Ignacy Potocki^⁠(d), Despre adoptarea și căderea Constituției poloneze din 3 mai, Leipzig, 1793.

Bibliografie

Dąbrowski, Jan (1956). Korona Królestwa Polskiego w XIV wieku. Studium z dziejów rozwoju polskiej monarchii stanowej (în poloneză). Zakład im. Ossolińskich.
Frost, Robert (2015). The Oxford History of Poland-Lithuania. The Making of the Polish-Lithuanian Union, 1385–1569. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-820869-3.
Jan Herburt, Statuta Regni Poloniae: in ordinem alphabeti digesta, Cracoviae (Kraków) 1563.
Henryk Litwin, Central European Superpower, BUM Magazine, October 2016.
Szczur, Stanisław (2002). Historia Polski. Średniowiecze. Kraków: Wydawnictwo Literackie. ISBN 978-83-08-03272-5. ,

Vezi și

Armata Coroanei
Războiul Foamei din 1414

[FOOTNOTEFrost201515-1] Frost 2015, p. 15.

[FOOTNOTEFrost201514-2] Frost 2015, p. 14.

[FOOTNOTEFrost201512-3] Frost 2015, p. 12.

[FOOTNOTEFrost201511-22-4] Frost 2015, p. 11-22.

[5] Frost 2015, p. 49.

[Markoff-6] John Markoff descrie răspândirea constituțiilor naționale moderne ca piatră de hotar a democrației și afirmă că „prima țară europeană care a urmat exemplul american a fost Polonia în 1791.” John Markoff, Waves of Democracy, 1996, ISBN 0-8039-9019-7, p.121.

[7] Blaustein, Albert (1993). Constitutions of the World. Fred B. Rothman & Company.

[8] Isaac Kramnick, Introduction, Madison, James (1987). The Federalist Papers. Penguin Classics. ISBN 0-14-044495-5. Parametru necunoscut |autorlink= ignorat (ajutor)

[Sanford-9] George Sanford^⁠(d), Democratic Government in Poland: Constitutional Politics Since 1989, Palgrave, 2002, ISBN 0-333-77475-2, Google print p.11

[10] Hugo Kołłątaj^⁠(d) și Ignacy Potocki^⁠(d), Despre adoptarea și căderea Constituției poloneze din 3 mai, Leipzig, 1793.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]